ISTORIC
În 1951, în cadrul Institutului de Construcții se înființează Facultatea de Instalații și Utilaj cu două secții:
– Utilaje pentru construcții;
– Instalații pentru construcții.
Cele două secții, grupate administrativ în aceeași facultate, aveau planuri de învățământ independente pe toată durata școlarității.
Secția de Utilaje pentru construcții avea ca scop să pregătească ingineri mecanici pentru bazele de mașini de construcții (pentru reparații și exploatare), pentru mecanizarea șantierelor de construcții, pentru fabricile de materiale de construcții (fabrici de ciment, var, cărămizi și tigle, prefabricate, geamuri etc.), precum și pentru uzinele constructoare de mașini de construcții. În perioada 1952-1954 Secția de Utilaje cuprindea o singură catedră de specialitate, Catedra de Metalurgie și Mașini, coordonată de șef de catedră prof. ing. Paul Drogeanu.
În anul 1953-1954 în această secție funcționau numai două cadre didactice de specialitate și anume:
– Conf. dr. ing. Segal Heinrich – titularul disciplinei de Mașini de ridicat și transportat;
– Conf. ing. Mihăilescu Ștefan – titularul disciplinei de Mașini de construcții și de terasamente.
În perioada 1954-1965 catedrele de specialitate care au profilat secția de Utilaje pentru construcții au fost:
-Catedra de Tehnologie Mecanică și Organe de Mașini – șef catedră Prof. ing. Drogeanu Paul;
-Catedra de Mașini de Construcții – șef de catedră Conf. ing. Beilich Emilian (1954-1956); conf. ing. Segal Heinrich (1956-1968).
Facultatea de Instalații și Utilaje în ansamblu a funcționat în diferite localuri: la parterul Facultății de drept (1951-1954); B-dul Republicii nr.172, în localul Liceului Mihai Viteazul (1954-1957); în B-dul Republicii nr.176 (1957-1965), localul actual al Facultații de Instalații. Începând cu anul 1965, ca urmare a creșterii numărului de studenți, Secția de Utilaj se desprinde ca Facultate de Mașini și Utilaj pentru Construcții și se mută în localul din Calea Plevnei nr. 59, unde a funcționat până în februarie 1989, când a fost mutată în B-dul Lacul Tei nr. 122-124. Din anul 2000, facultatea a revenit în localul din Calea Plevnei nr. 59, local refăcut și modernizat.”
Incepând cu anul 1976, s-a restrâns nomenclatorul specialităților și facultatea noastră a fost inclusă în profilul Mecanic, specialitatea Utilaj Tehnologic. Noua denumire a facultății, care se menține și în prezent, este Facultatea de Utilaj Tehnologic.” Începând cu anul 1968, în cadrul facultății noastre s-a introdus și perfecționarea prin doctorat. Astfel, în anul 1968 prof. ing. Aurel Pârvu este numit conducător de doctorat în specialitatea Mecanică Tehnică, în 1969 prof. dr. ing. Ștefan Mihăilescu în specialitatea Mașini de Construcții, iar în anul 1971 prof. dr. ing. Heinrich Segal este numit conducător de doctorat tot în specialitatea Mașini de Construcții.
Începând cu anul universitar 2005 – 2006, în conformitate cu noua lege a învățământului s-a trecut la noul sistem de învățământ:
Licența – 4 ani; Masterat – 2 ani; Doctorat – 3 ani”
În prezent, Facultatea de Utilaj Tehnologic are în subordine două departamente:
– DEPARTAMENTUL MAŞINI DE CONSTRUCŢII ŞI MECATRONICĂ;
– DEPARTAMENTUL DE TEHNOLOGIE MECANICĂ.
Textul de mai sus a fost publicat la data de 28 feb 2018 si preluat prin amabilitatea Prof. Gheorge Petre Zafiu.
Profesorii Nostri
O lista probabil incompleta a cadrelor didactice la acele momente :
ANALIZA MATEMATICA și GEOMETRIE ANALITICA-Conf.dr.ing. VRANCEANU GHEORGHE, Lector AVRAM REMUS, Lector dr. Mititelu Ştefan,Asist.ing.CRISTEA I.
MECANICA-Conf.dr.ing. PIRVU AUREL,Conf.dr.ing. DRAGNEA OVIDIU,Şef lucr.ing. POPESCU ARMAD, Asist.ing.ATANASIU VALENTIN,Asist.ing.OLTEANU GHEORGHE
METALURGIE FIZICA-Şef lucr.ing. MUTIU TUDOR,Asist.ing.BOGDAN G.,
CHIMIA MATERIALELOR DE CONSTRUCTII-Asist.ing .CRACIUNESCU LILIANA,Asist.ing .FLORESCU MINODORA
GEOMETRIE DESCRIPTIVA SI DESEN-POSTOLACHEPARASCHIVA, Asist.ing.BURACU,CORNELIA, Asist.ing.MOLDOVEANU ELENA
FIZICA-Lector DRUICA IOAN,Asist.ing .NAUMESCU MIRCEA
TE0RIA MECANISMELOR-Conf.dr.ing. DRAGNEA OVIDIU,Asist.ing.TORJESCU SERGIU,Asist.ing .RAICU ANGHEL
VIBRATII – DINAMICA MASINILOR-Conf.dr.ing. STANCIU CORNELIU,Şef lucr.dr.ing. POPESCU ARMAND,Şef lucr.dr.ing. BADULESCU FLORIN
ORGANE DE MASINI-Şef lucr.dr.ing. ROZSA FRANCISC,Şef lucr.dr.ing. BRUJA DAN,Şef lucr.ing. ZLATEANU TUDOR,Asist.ing.DOBRE VICTORIA,Asist.ing.MITREA FOTINA,Asist.ing. Asist. ing. BURACU CORNELIA,
FILOZOFIE-Conf.dr. FLORIAN ALEXANDRU,Lector SOFIAN (ENCIU) SPERANTA,POP SIMION
LIMBI STRAINE-Lector SOROIU I. Franceza,Lector ISAC I. (engleza),Lector DEMIAN RODICA (germana),Lector IORGULESCU S. (rusa)
EDUCATIE FIZICA-Lector OANCEA RODICA (fete),Asist.ing .RADUCANU (baieti)
REZISTENTA MATERIALELOR-Prof.dr. doc. SOARE MIRCEA ,Şef lucr.dr.ing. ISPAS BUCURA,Asist.ing .ATANASIU VALENTIN,Lector POSEA N.,Lector POPA N.
ECONOMIE POLITICA-Lector LABUS GHEORGHE,Lector SIRBU JENICA,
MASINI DE CONSTRUCTII-Prof.dr. MIHAILESCU STEFAN,Şef lucr.ing. PATRUT PETRE,Şef lucr.ing. SOIMUSAN VALENTIN,Şef lucr.ing. VLADEANU ALEXANDRU,Asist.ing DASCALESCU EMILIAN
UTILAJE SI PROCESE TEHNOLOGICE IN IND. PREFABRICATELOR-Prof.dr. PEICU ADRIAN,Lector OLTEANU MARIA,
MASINI DE TRACTIUNE-Prof.dr. PANA GHEORGHE,Şef lucr.ing. ALAMOREANU MIRCEA,Asist.ing .CONSTANTIN ROMEO
TENNOLOGIA FABRICARII SI REPARATIILOR-Conf.dr.ing. RUSU STEFAN,Şef lucr.ing. ZEVEDEI NICOLAE,Şef lucr.ing..MOLDOVEANU ILIE,Asist.ing .PETRESCU FLORIN, Asist.ing TONCIU NICOLAE
TERMOTEHNICA-Prof.dr. LEONACHESCU NICOLAE
MASINI DE RIDICAT-Prof.dr. SEGAL HEINRICH,Şef lucr.dr.ing. ALAMOREANU MIRCEA,Asist.ing .NICOLESCU SERBAN,Şef lucr.ing. VLADEANU ALEXANDRU
PELUCRARI MECANICE-Conf.dr.ing. RUSU STEFAN,Conf. CASNETI GHEORGHE,Asist.ing .DUMITRESCU CONSTANTIN
ELECTRONICA – MASINI ELECTRICE-Şef lucr.ing. FAITT ION,Asist.ing.BOGOIU VALENTIN,
HIDRAULICA SI ACTIONARI HIDRAULICE-Conf.dr.ing. MARUTA ALEXANDRU
ACTIONARI ELECTRICE-Prof.dr. GUTU CONSTANTIN,Asist.ing.BOGOIU VALENTIN
LUCRARI DE CONSTRUCTII-Lector VITA IOAN,Asist.ing ISPAS I.,Asist.ing DRAGOMIR R.
MECANIZAREA SI ORGANIZAREA SANTIERELOR-Prof.dr. BARDESCU IOAN, Şef lucr.ing. TOMA F.,Şef lucr.ing. ZAFIU P.
ORGANIZAREA SI CONDUCEREA PRODUCTIEI-Conf.dr.ing. CASNETI GHEORGHE, Asist.ing .POPESCU ADAM, Asist.ing SOARE GHEORGHE
DINAMICA MASINILOR-Conf.dr.ing. STANCIU CORNELIU,
ANALIZA ACTIVITATII ECONOMICE-Lector GHITA MARILENA
PEDAGOGIE-Lector BONTAS I
SOCIALISM STIINTIFIC-Lector ZAHARIA O.
Profesorul univ. dr. ing. ŞTEFAN MIHĂILESCU
Întemeietor al învățământului tehnic de echipamente tehnologice pentru construcții, o viată dedicată promovării cunoștințelor tehnologice și formării de specialiști în domeniul mașinilor de construcții.
A fost o personalitate marcantă, un simbol al învățământului tehnic superior din domeniul ingineriei mecanice, specializarea “Utilaje Tehnologice pentru Construcții”.
S-a născut în anul 1926 la Ramnicu Sărat. A urmat cursurile Liceului Militar Iași (1937 – 1945), obținând diploma de bacalaureat în iulie 1945. A absolvit Facultatea de Mecanică din Academia de Arhitectură și Construcții din Sankt Petersburg în 1953 cu diploma de merit, iar în 1966 a obținut titlul de doctor inginer în specialitatea Mașini pentru Construcții.
Activitatea didactică a desfășurat-o continuu din 15 august 1953 în cadrul Universității Tehnice de Construcții București (fost Institutul de Construcții București până în 1990), unde a îndeplinit următoarele funcții didactice și administrative: șef de lucrări (1953 – 1963), conferențiar universitar (1963 – 1972), profesor universitar (1972 – 1996), profesor universitar consultant (din anul 1996); șef al Catedrei de Mașini de Construcții (1968 – 1976); decan al Facultății de Instalații și Utilaj (1954 – 1959); decan al Facultății de Utilaj Tehnologic (1976 – 1984); membru în Consiliul Profesoral al facultății și în Senatul Universității.
A publicat peste 27 tratate, monografii și manuale universitare, cca. 100 articole de specialitate și a participat la elaborarea Lexiconului Tehnic Român.
Pentru realizările tehnico-științifice obținute în întreaga carieră și pentru contribuția deosebită în formarea și perfecționarea specialiștilor în domeniul mașinilor de construcții, Senatul Universității Tehnice de Construcții București i-a acordat titlul academic de Doctor Honoris Causa în anul 2001.
Profesorul univ. dr. ing. Nicolae Leonachescu
Toți absolvenții Facultății de Utilaj Tehnologic (fosta Mașini Utilaje pentru Construcții) din cadrul Universității Tehnice de Construcții București (fost Institutul de Construcții București) iși amintesc cu plăcere de captivantele expuneri ale profesorului Nicolae P. Leonachescu la cursurile de Termotehnică sau Termodinamică.
Un pasionat istoric, a scris peste 40 de cărti precum și studii, articole, note stiințifice, studii de caz, eseuri, reportaje de călătorie etc., toate inscrise intr-o listă cu peste 600 de pozitii. Personalitate stiintifică culturală recunoscută, a fost invitatul universitaților din: Dresda (1971), Moscova (1977), Strasbourg (1991), Chambery (1994) ăi Chișinău (1991, 1994 și 2004).
– 9 iulie 1934 s-a născut in comuna Stroesti-Arges;
– 1957 a absolvit Facultatea de Instalatii Utilaj a ICB;
– 1968 obtine titlul stiintific de Doctor inginer in termotehnica cu Teza: “Transferul caldurii intre constructii sof’
– 27 iulie 1972 a infiintat Societatea Cultural-Stiintifica Stroești -Arges, al cărei presedinte executiv este pină in 1992;
– 5 martie 1990 a inființat Societatea Romană a Termotehnicienilor, al cărei președinte executiv este pană in 1998;
– 1995 primește Premiul Dimitrie Leonida pentru lucrarea Premise istorice ale tehnicii modene romanesti;
– 7 mai 1996 —13 decembrie 2004 a fost deputat de Argeș din partea Partidului Romania Mare, activitate pentru care I s-a conferit Ordinul National Serviciul Credincios, in gradul de Cavaler,
– 12 martie 2004 primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova.
– decedat 04 august 2019.
Profesorul univ. dr. ing. Heinrich Segal
În 1951, în cadrul Institutului de Construcții se înființează Facultatea de Instalații și Utilaj cu două secții:
– Utilaje pentru construcții;
– Instalații pentru construcții.
În perioada 1952-1954 Secția de Utilaje cuprindea o singură catedră de specialitate Catedra de Metalurgie și Mașini, coordonată de șef de catedră prof. ing. Paul Drogeanu, specialist cu munca de bază în producție.
În anul 1953-1954 în această secție funcționau numai două cadre didactice de specialitate cu munca de bază în învățământ și anume:
– Conf. dr. ing. Segal Heinrich – titularul disciplinei de Mașini de ridicat și transportat;
– Conf. ing. Mihăilescu Ștefan – titularul disciplinei de Mașini de construcții și de terasamente.
În perioada 1954-1965 catedrele de specialitate care au profilat secția de Utilaje pentru construcții au fost:
Catedra de Tehnologie Mecanică și Organe de Mașini – șef catedră Prof. ing. Drogeanu Paul;
Catedra de Mașini de Construcții – șef de catedră Conf. ing. Beilich Emilian (1954-1956) și Conf. ing. Segal Heinrich (1956-1968).
În anul 1971 prof. dr. ing. Heinrich Segal este numit conducător de doctorat tot în specialitatea Mașini de Construcții.
Profesorul univ. dr. docent ing. Mircea Soare
Mircea V. Soare s-a născut la București la 31 iulie 1927. A absolvit cursurile Liceului Sfântul Sava în 1945. În 1951, a obținut diploma de inginer constructor la Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Politehnicii din București. Între anii 1951 și 1957 a fost cadru didactic la Catedra de rezistența materialelor și teoria elasticității a profesorului Beleș de la Institutul de Căi Ferate. Între 1955 și 1957 a funcționat și în calitate de cercetător la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române, iar în intervalul 1957 – 1970 a fost șef de laborator la Institutul de Cercetări în Construcții și Economia Construcțiilor (INCERC). În anul 1963 și-a susținut teza de doctorat „Contribuții la teoria încovoierii paraboloidului eliptic”, avându-i ca referenți pe profesorii Aurel Beleș, Rudolf Woinaroski și Nicolae Korcinski. În anul 1964 a obținut Premiul Traian Vuia al Academiei Române, pentru lucrarea Aplicarea ecuațiilor cu diferențe finite, la calculul plăcilor subțiri. În anul 1970, a fost numit, prin concurs, conferențiar la Catedra de mecanică tehnică a Institutului de Construcții din București. În același an a devenit doctor docent în ştiințe tehnice. În anul 1973 a fost numit, tot prin concurs, profesor universitar la Catedra de rezistența materialelor a Institutului de Construcții din București, iar în intervalul 1990 – 1996 a fost rectorul Universității Tehnice de Construcții din București.
În decursul întregii activități, a elaborat și publicat 190 de articole științifice, 23 de cărți (atât în țară, cât și în Franța, Marea Britanie și Germania), 16 culegeri de probleme și 5 cărți traduse din engleză.
Astfel, în anul 1993 i s-a conferit Diploma Centrului de Cercetări pentru Structuri Spațiale al Universității Surrey, în 1995 titlul de Doctor Honoris Causa (DHC) al Universității din Liege, iar în 1997 cel de DHC al Universității Tehnice din Cluj-Napoca. În 1999, a fost ales membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România.
A decedat in 24 iulie 1999 la 72 de ani.
Profesorul univ. dr. ing. Corneliu Stanciu
A absolvit Facultatea de Mecanică din Academia de Arhitectură și Construcții din Sankt Petersburg în 1953 cu diploma de merit, iar în 1966 a obținut titlul de doctor inginer în specialitatea Mașini pentru Construcții.
Activitatea didactică a desfășurat-o continuu din 15 august 1953 în cadrul Universității Tehnice de Construcții București (fost Institutul de Construcții București până în 1990), unde a îndeplinit următoarele funcții didactice și administrative: șef de lucrări (1953 – 1963), conferențiar universitar (1963 – 1972), profesor universitar (1972 – 1996), profesor universitar consultant (din anul 1996); șef al Catedrei de Mașini de Construcții (1968 – 1976); decan al Facultății de Instalații și Utilaj (1954 – 1959); decan al Facultății de Utilaj Tehnologic (1976 – 1984); membru în Consiliul Profesoral al facultății și în Senatul Universității.
În calitatea de Conducător de doctoranzi în domeniul Inginerie Mecanică, specialitatea Mașini de Construcții, a coordonat din 1969 activitatea a numeroși doctoranzi. A făcut parte și din alte 50 comisii de doctorat la Universitățile de Construcții București, Politehnice București, Petroșani, Iași și la Universitatea Dunărea de Jos din Galați.
A publicat peste 27 tratate, monografii și manuale universitare, cca. 100 articole de specialitate și a participat la elaborarea Lexiconului Tehnic Român.
A fost coordonator științific al Secției de utilaje pentru mecanizarea lucrărilor de construcții din INCERC București în perioada 1972 – 1982 și membru în Consiliul tehnico-științific din Ministerul Construcțiilor Industriale și din Ministerul Construcțiilor de Mașini. Este, de asemenea, membru fondator al Asociației Române pentru Tehnologii, Echipamente și Mecanizare în Construcții (AROTEM), precum și în Comitetul de Standardizare C-218 pentru Mașini de Construcții.
Pentru realizările tehnico-științifice obținute în întreaga carieră și pentru contribuția deosebită în formarea și perfecționarea specialiștilor în domeniul mașinilor de construcții, Senatul Universității Tehnice de Construcții București i-a acordat titlul academic de Doctor Honoris Causa în anul 2001.
Profesorul univ. dr. ing. Alexandru Maruta
Data si locul nasterii. 20 august 1927 la Craiova.
Laureat al Premiilor Academiei Romane pe anul 1963. Premiul „Aurel Vlaicu” pentru lucrarea „Ejectia sonica si aplicatiile ei in pomparea lichidelor”. Ordinul „Meritul Stiintific” cl. Ill Consiliul de Stat al Romaniei, 1969.
1946-1950 — Institutul Politehnic din Timisoara. Specialitatea: inginer Construclii Hidrotehnice. 1950-1972- Institutul de Studii si Cercetari Hidrotehnice Bucuresti — cercetator principal, sef de laborator, sef de sectie, director adjunct stiintific. 1955-1956 — Institutul de Cai Ferate Bucuresti, asistent universitar 1972 — Institutul de Constructii Bucuresti, conferentiar, profesor universitar, titular al disciplinelor de mecanica fluidelor, hidraulica, actionari hidraulice, masini hidraulice 1992 — Fundatia de Cultura Universitara Tehnica UNITEH Bucuresti, vicepresedinte, decanul Colegiului de Tehnologii Neconventionale. 1993-2002 — Universitatea Ecologica Bucuresti (), decanul Facultatii de Psihologie si Stiinte Membru al : Asociatia Internationala de Cercetari Hidraulice (AIRH)-Delft Olanda; Comitetul Roman pentru Deceniul Hidrologic International (1975-1978); -Consiliul National al Apelor (1976-1978),-Academia Oamenilor de Stiinta din Romania (A.O.S.R) Activitatea de cercetare stiintifica: Cercetari hidraulice pentru noduri de captare cu baraje de joasa cadere; amenajari hidroenergetice; pompe si statii de pompare; termoenergetica; teoria sonicitatii si aplicatiile ci tehnice; masurarea debitelor fluidelor (inclusiv redactarea de standarde); utilaj tehnologic pentru constructii. Principalele objective : Nodurile Hidroenergetice de la „Portile de Fier I” (2000 MW, cea mai mare hidrocentrala europeana)„Portile de Fier II”, hidrocentralele de la Bicaz (200 MW) Vidraru (500 MW); Centrala atomoelectrica Cerenavoda (3000 MW). Inventii : masurarea debitelor de apa, automatizari hidraulice, sisteme de pompare a lichidelor, instalatii de filtrare si sedimentare a particulelor solide
Decedat 2022
Profesorul univ. dr. ing. Ioan Bardescu
Profesorul Ioan BĂRDESCU s-a născut la 05 ianuarie 1930, în Bucureşti.
A urmat cursurile Facultăţii de Instalaţii şi Utilaj, Secţia Utilaj pentru Construcţii (actuala Facultate de Utilaj Tehnologic), a Institutului de Construcţii Bucureşti (ICB) pe care le-a absolvit în 1954, făcând parte din prima promoţie a acestei facultăţi.
Începând cu anul 1964, a desfăşurat activităţi didactice la I.C.B., în calitate de cadru didactic asociat, pe postul de şef de lucrări;
În perioada 1966 – 1971 a efectuat studii în vederea obţinerii titlului ştiinţific de Doctor inginer la Institutul de Construcţii Bucureşti cu Teza: „Studiul vibraţiilor la plăcile vibratoare pentru compactarea pământurilor”.
A fost membru marcant în numeroase comisii şi colective de specialişti cu contribuţii remarcabile la dezvoltarea mecanizării şi automatizării lucrărilor de construcţii:
Ca recunoaştere a rezultatelor meritorii, de-a lungul carierei a fost decorat cu Ordinul Muncii, cl. a III – a, pentru merite deosebite în muncă.
A fost semnatarul a numeroase publicaţii reprezentate de teza de doctorat, trei manuale universitare ,trei cărţi tipărite la edituri centrale , 53 de lucrări ştiinţifice , peste 130 de articole publicate în diverse reviste tehnice de specialitate şi peste 140 de comunicări publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Profesorul univ. Ioan Druica Zeletin
In memoriam profesor Ioan Druică Zeletin (text reprodus de pe blogul lui Gabi C)